cum sa scriu eu despre femei cand eu insami sunt femeie?! uite asa bine, nu sunt nici feminista, dar nici misogina...bine, poate un pic misogina cu cine merita.
poate ca si voi ati avut senzatia ciudata sa puneti etichete persoanelor pe care le intalniti prima data. ex: o tipa draguta genul Andreea Marin ma face sa am sindromul pisicii care vede un caine - prefacuta, poate ca asta e ticul ei verbal, poate ca altfel nu poate sa se exprime, dar eu nu pot sa sufar genul.
eu: imbracata mai mult comod-casual decat elegant, care m-am jucat in copilarie cu baietei si mi-am dat singura cu prastia in ochi si insurubam piulitele pe suruburile care ii trebuiau lui tata...baietel in copilarie si critica mai tarziu.
femeile sunt peste tot si vad in primul rand ce nu-mi place la ele; daca imi place e ok, imi dau seama din prima, dar daca nu-mi place caracterul tau sa nu te astepti la nimic din partea mea. poate din cauza asta prietenele mele sunt foarte putine si de multe ori departe; le-am indepartat eu?! nu, genul meu nu se supara si nu poarta pica.
prietena mea cea mai buna din copilarie este dificila, geloasa, posesiva (nu, nu sunt pe dos daca folosesc cuvintele astea atunci cand descriu o femeie...cunoscatorii stiu)...ne intelegem foarte bine, dar atata timp cat stam departe una de cealalta; e o tipa un pic complexata (sau era) vis-a-vis de fizicul ei, de barbatii din viata ei, de munca pe care o face...ce-i drept pe plan sentimental a avut multe esecuri. cum o mai vad eu? genul de femeie singura, cu casa, masina, credincioasa...si pana la urma cu un copil pe care si-l va creste cu foarte multa dragoste, la fel de posesiva.
ce n-am vazut la copilaria mea? o alta prietena, care mi-a stat mereu in umbra, dar care s-a dovedit a fi mult mai apropiata si mai sufletista fata de cea descrisa mai inainte. am fost la nunta ei, ne-am vizitat in ultimul timp, nu ne suparam daca nu avem timp pentru un mail sau telefon de "ce mai faci?".
o alta femeie care m-a impresionat negativ am cunoscut-o intr-o ambianta trista si de care nu pot sa amintecs acum. ea era prietena lui, el care se afla intr-o situatie complicata, prietena lui de putin timp. draguta, trista, dar mult prea trista pentru timpul pe care il petrecusera impreuna, un pic falsa, victima perfecta in mediul acela. imagineaza-ti cuplul care petrece o viata impreuna si la disparitia lui, ea este intr-adevar indurerata, parasita...nu cred ca poti fi la fel dupa atat de putin timp. cred doar ca in acea situatie lumea o privea cu mila si poate de asta avea nevoie, de atentie. asta cred eu: falsitate, fragilitate incontrolabila. pe partea cealalta, femeia care intr-adevar isi merita toate parerile de rau pentru situatia nefericita, a reusit din prima sa se faca placuta, o fire inocenta, relaxata, candida.
femeile sunt facute sa vorbeasca...unele dintre ele mai mult, altele mai putin, altele cu rost, altele fara rost.
prietena (?!) mea din facultate: o tipa mai mare decat mine, dar micuta, firava, placuta, misterioasa, dar aparent deschisa. ne-am inteles bine, chiar ieseam si noi ca fetele si mai mult lumea chiar ne vedea best friends. cu toate astea "deschiderea" dintre noi a fost numai legata de proiecte, scoala, colegi, sau "best friends" inseamna sa impartasesti tot felul de opinii, chestii personale, sfaturi. iar asta nu se intampla. am aflat multe de la altii si ma uimea faptul ca ea nu-mi spunea ceea ce mie mi se parea normal sa-i spun. mister total, n-am inteles-o, iar azi daca ar fi sa ne vedem pun pariu ca n-o sa discutam despre iubitul ei, ci probabil de iubitul meu.
anyway, femeile, noi, suntem ...intr-un mare fel descris in multe cuvinte alambicate.
SIGHISOARA
SIGHISOARA
MANASTIREA BARSANA - MARAMURES
MEMORIALUL DURERII - SIGHETUL MARMATIEI
CIMITIRUL VESEL - SAPANTA - MARAMURES
.JPG)
.JPG)
